Doamnelor şi domnilor, această melodie se dedică din inimă şi în mod special:

  • celor care te calcă pe picioare
  • celor care te calcă în picioare
  • şoferilor de taxi care parchează pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni
  • şoferilor care trec pe lângă un seamăn lungit pe carosabil şi-l ocolesc, fără ca vreunul să oprească să-l ajute
  • indivizilor care trec pe lângă un om lipsit de ajutor şi nu se interesează dacă acela mai respiră
  • celor care au uitat că persoanele de lângă ei sunt tot oameni
  • Parlamentului, Senatului şi preşedintelui României
  • sistemului de căcat
  • infrastructurii, care face o ambulanţă să ajungă în 25 de minute
  • mormanelor de gunoaie și lui Prigoană
  • bisericii, popilor, cardinalilor și Papei
  • tuturor ființelor omenești ce s-au închis într-o bulă de cristal și au putrezit înăuntru, devenind gunoaie.

Nu mi s-a întâmplat mie, ci unui biet bătrân (homeless, boschetar, om al străzii, spuneți-i cum vreți), astăzi dimineață, în sectorul 3 al Capitalei, într-o intersecție foarte aglomerată. Din sutele, poate miile de indivizi care au trecut pe acolo, doar două persoane (eu și încă un necunoscut) ne-am dus să vedem ce e cu omul acela, să vedem dacă e treaz, dacă mai e viu, să-l luăm de pe asfalt, să nu îl calce vreunul pe cap, să așteptăm să vină o salvare. Doi. Din sute. Restul treceau ba nepăsători, ba uitându-se plat la bietul om.

Detaliile nu mai contează, dar concluzia e una pe cât de tristă, pe atât de revoltătoare. Oameni buni, aveți grijă de voi, că altfel muriți pe străzi și oamenii gri de lângă voi nici nici n-or să bage de seamă.