Pe la orele dupa-amiezii am decis sa ies cu Vlad la o berica, dornic de plimbare. O tura pe la Unirea, am cules-o pe Mada, iar mai apoi doua cola si cinci mici pe terasa la motoare. Si dintr-una-ntr-alta am ajuns sa fiu participant la Noaptea alba a muzeelor din Capitala.

Am vrut sa mergem la Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, dar cum ne-a speriat multimea ce astepta la intrare am decis sa ne intreptam sprea Muzeul National de Geologie , aflat in apropiere. Tot felul de roci, fosile si mulaje ale unor chestii ce au trait de mult pe teritoriul tarii noastre. Am fost uimit sa aflu ca in tara noastra au fost descoperite pentru prima data unele tipuri de animale, sau chiar de roci. Dupa vanturat dintr-o camera intr-alta, vazut istoria Pamantului de la interior catre exterior, am decis sa mergem mai departe.

Am traversat strada si am ajuns la Muzeul Taranului Roman. La fel de aglomerat ca si la precedentul, dar parca mai interesant. M-a uimit calitatea unor icoane in varsta de peste 200 de ani, dar m-a dezamagit faptul ca erau foarte prost protejate de eventualele neatentii ale vizitatorilor. Pe langa multitudinea de elemente bisericesti (cruci, icoane, carti bisericesti) m-a uimit faptul ca au reusit sa aduca in interiorul muzeului o moara de vant (adusa de prin Bacau, din cate am inteles) si o casa. Da, o casa, in adevaratul sens al cuvantului. O casa taraneasca, mare, cu prispa si pod, care-mi aduce aminte de casa bunicii. Costume populare, unelte mestesugaresti, viata de la tara cu toate aspectele ei. Foarte frumos, m-a facut sa-mi aduc aminte de originile societatii :)

Am plecat apoi cu gandul de a ne hidrata si a ne indrepta spre un alt muzeu. Am oprit la o terasa, am baut o bere si o apa minerala si ne-am intreptat spre Cotroceni. Acolo, trotuarul plin de lume, 2-300 de metri de oameni, asteptand inghesuiti sa intre. Asa ca ne-am indreptat spre Universitate si am ales Muzeul Municipiului Bucuresti. M-au impresionat exponatele ramase intacte inca din Evul Mediu, sigilii, obiecte vestimentare sau decorative, haine, arme, armuri, ba chiar o biblie scrisa in rusa, datata 1688. Mi-au placut tare mult paharele din Sala Unirii, personalizate pentru acel moment istoric, alaturi de uneltele de constructii folosite la punerea fundatiei unor cladiri ce aveau sa faca istorie, alaturi de alte obiecte din secolul XIX, mici crampeie ale vietii Bucurestiului de atunci. Senzatia a devenit mai puternica odata cu intrarea in camerele urmatoare, unde am gasit elemente cotidiane ale Bucurestiului anilor 1800. Pavajul de lemn, gazetele, stampilele primariei, alaturi de actele de cununie sau de identitate din acele vremuri, costumatia de primar si biroul acestuia, indicatoarele stradale si felinarele de birja mi-au adus aminte de un Bucuresti vechi, in crestere, mai modern, dar totusi mai boem si mai putin pestrit. Un Bucuresti frumos, asa cum l-a gandit Pache Protopopescu.

Am mers la motoare (iar) pentru rehidratare, ne-am intalnit cu Ben si Ileana, iar restul au plecat acasa. Impreuna am mai dat un tur pe la Muzeul Bucurestiului, pentru ca ei nu ajunsesera acolo. Am avut astfel ocazia sa studiez mai bine lucrurile pe care le remarcasem, sa observ lucruri noi, monede din secolul II i.e.n., o sabie cu insemnele Regelui Ferdinand si sa vad o serie de tablouri superbe semnate de Gheorghe Tattarescu si alti artisti contemporani lui. Din nefericire, acelasi regret legat de lipsa de grija a supraveghetorilor fata de operele de arta prezente acolo.

Pe la ora 3 ne-am retras spre Mes Amis pentru re-re-hidratare :) O scurta plimbare pana la Unirii, o shaorma sau un piept de pui la fast-food, apoi acasa.

E tarziu, termin de scris randurile astea, descarc pozele si ma pun la somn. Din nefericire, nestiind pe unde voi ajunge, nu mi-am incarcat camera. Asa ca, din putinele poze pe care am reusit sa le fac, in spasmele de energie ale aparatului, am sa aleg cateva mai reusite si am sa le postez aici.

O seara buna!