Pentru ca uneori deciziile trebuiesc luate, indiferent de vremea de afara, de zambetele batranilor din parc sau de corzile rupte ale unei chitari vechi.

Mi-ai scris intr-o zi ceva despre doi oameni si o gara. Am ras prosteste, ca un copil care nu intelege prezentul. Azi e randul meu sa iti amintesc de ea. Si de toate celelalte gari care stau intre noi. De toate statiile si opririle dintre ganduri, dintre vise. Dintre mine si tine. A fost un ieri frumos, un azi mai gri si va veni un maine incert. Dar poate chiar aici e partea interesanta. Maine poate fi insorit. Depinde numai de noi.

Multumesc pentru cele mai frumoase luni din viata mea.

PS: Hope i didn’t fucked everything  up. Love ya'