Viteza. Din ce in ce mai multa. Alergam prin viata din ce in ce mai repede. Ce vrem sa rezolvam cu graba asta? Unde vrem sa ajungem? Ce vrem sa gasim? Alergam intr-o cursa pentru a realiza ca am concurat mereu impotriva … impotriva noastra. Fugim in cautare de aprecieri, de laude, de urcari pe scari sociale, incercam sa devenim mai buni in ochii celor din jurul nostru, incercam sa devenim mai tari, mai puternici, mai bogati si uitam cum este sa fim … oameni. Uitam sa ne oprim sa mirosim o floare, uitam sa ne oprim sa bem o gura de apa dintr-un izvor. Uitam sa ne oprim o clipa si sa strangem un prieten la piept. Fugim catre ceea ce vrem sa devenim, uitand ceea ce suntem. Suntem oameni “moderni”, “evoluati”, oamenii mileniului trei. Am devenit mai interesati de McD, de KFC, de Coca-Cola, de dolar si de finante. Ne distrugem sanatatea pentru a face bani, pe care sa-i cheltuim pentru a ne-o reface. E un cerc vicios care nu da roade.

Astazi, lumea nu mai viseaza. E doar pura dorinta de a avea, de a poseda. Bani, valori, oameni, pentru bunul nostru plac si pentru a ne folosi de ele. Lumea nu mai inseamna un prieten bun, o floare daruita, un zambet intr-o zi mohorata. Pentru unii, e doar interes. E modalitatea de a obtine cat mai mult de la cei din jur. Au disparut cu totul zambetele, imbratisarile. Ne chinuim, ne zbatem, calcam peste prieteni pentru a avea totul. Şi ne trezim ca avem tot ce ne-am dorit candva dar ca, de fapt, nu detinem nimic. Nimic din ceea ce e adevarat important.

Ar trebui sa fim primii pe lista speciilor pe cale de disparitie. Suntem cea mai distructiva specie de pe planeta, cea mai josnica. Ne omoram intre noi, ne calcam in picioare unii pe ceilalti. Incercam sa evoluam facandu-i pe cei din jur sa involueze. Gresim. Ne mintim. Mi-e teama ca nu ne vom da seama de acest lucru decat atunci cand va fi prea tarziu.

Ce vreau sa arat prin cele de mai sus? Ca toata lumea e la moda si isi distruge psihicul, uita de micile bucurii ale vietii. Uita sa traiasca. Ei. Eu nu. De fiecare data cand ma uit in jurul meu, la persoanele care imi sunt aproape, care sunt langa mine, sau care se gandesc la mine, de acolo, de la sute si mii de kilometri departare, cand vad persoane ca si mine, cand vad .. OAMENI, atunci imi dau seama ca nu sunt singur si ca merita sa mergi mai departe, mereu cu capul sus, indiferent de problemele care ti se ivesc in cale. In lume sunt mai bine de sapte miliarde de oameni. Daca unul singur dintre ei ma face sa cred in mine, crezand in mine, daca acela ma face sa uit de lume si ma face sa sper, atunci merita sa merg mai departe. Merita sa cred in vise, merita sa sper la ceva mai bun. M-am uitat des in jurul meu. Şi ce am vazut m-a mirat. Intr-un sens bun. Nu am doar o singura persoana langa mine, ca mine. Sunt mai multe. Şi le multumesc. Celorlalti le dau doar de reflectat asupra unei replici zise de cineva, undeva: “Get busy livin’, or get busy diein’.” (Shawshank Redemption)