Viteza. Din ce in ce mai multa. Alergam prin viata din ce in ce mai repede. Ce vrem sa rezolvam cu graba asta? Unde vrem sa ajungem? Ce vrem sa gasim? Alergam intr-o cursa pentru a realiza ca am concurat mereu impotriva … impotriva noastra. Fugim in cautare de aprecieri, de laude, de urcari pe scari sociale, incercam sa devenim mai buni in ochii celor din jurul nostru, incercam sa devenim mai tari, mai puternici, mai bogati si uitam cum este sa fim … oameni.

NU! deci NU! NU NU NU!!! NU vreau sa ma duc in armata si deci, nu am sa ma duc! Chiar daca asta inseamna sa ma caute cu duba! Veniti fratilor! Eu nu vin dupa voi! Am planuri mari pt viitor! Vreau sa incep (iar) facultatea! Vreau sa imi construiesc un viitor, NU in armata! Armata te face barbat! SI CE DACA?! Eu o sa raman mereu un copil! Si nu am sa ma duc sa fac taras pe burta, sa-mi stric inca un an din viata (si inca jumatate pana pot incepe facultatea)… Nu vreau in armata.

Un semestru de camin, cu Sedrik, Dementu, Nelutu, Ratsoi, Costel si Catau, o luna de vis cu Ea, o Vama Veche cu Filip, Ana, Seba, Valensan si Emi, 2 tabere cu Alumno (respect Cuae, Sandu, Mary, Gyzmo, motociclistii mei si restu), 2 drumuri la Bucuresti la Tapinarii, prieteni/prietene bune (se stiu), chefuri, petreceri, dar …gata. S-a dus si anul asta. 2005 devine amintire.A fost un an echilibrat. Cu deziluzii, cu vise destramate, cu sperante spulberate.

Wow…cel mai frumos Craciun din viata mea…a fost super. Am mancat ciocolata (yum-yum), am baut Pepsi (buuurp!) si m-am simtit super. Mi-a fost aproape. Asa cum n-am stiut prea bine s-o vad, asa cum nu am crezut vreodata ca poate fi cineva pentru mine. Imi e cu adevarat o buna prietena. Nu e falsa, nu ma cauta doar cand are nevoie de mine, cum sunt multi altii (duca-se pe pustii – ca sa nu injur de Craciun.

Azi am facut pe Mosh Craciun pt copii de la Gradinitza din Melicesti (o comuna la catziva km de Campina) si pt copii de la Scoala cu clasele I-IV din aceeasi localitate… M-am simtit extraordinar. Probabil pentru ca era atata lume care ma privea pe MINE. Nu pe mine, pe Andrei Zahariade, ci pe mine, pe Mos Craciun. A fost sublim. Ma mai duc si la anul. Nimic nu se compara cu zambetul unui copil de 3 ani care isi primeste cadoul de la Mos Craciun insusi… Mi-amintesc cu bucurie de vremea cand ajungeam si eu pana la genunchiul mamei… Uff, ce vremuri…

A trecut si ziua mea, am schimbat si prefixul. N-am primit mare lucru de ziua mea. Nici nu-mi doream asta. Am primit urari de bine de la unele persoane de la care nu asteptam vre-un semn. N-am primit urari de la persoane de la care asteptam un semn. S-au intamplat bune si rele, nu mai conteaza. Au trecut. Ziua de 21 mi-a adus un mare cadou. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Azi am revazut-o. Mi-era dor de ea. E atat de …frumoasa, de pura, de … perfecta… O iubesc, o ador… E una singura… NINSOAREA… :) Am mai vazut pe cineva drag azi… nu ma asteptam… Uff…vin sarbatorile…vreau sa iasa bine…sper sa iasa bine… Shit…o sa iasa bine! Vine ziua mea…mai sunt 5 zile :P _Bravely I look further than I see Knowing things I know I cannot be, not now I’m so aware of where I am, but I don’t know where that is And there’s something right in front of me and I

Mda…vin sarbatorile. Vad copii care vor cadouri, vad tati suind pe masini bradutzul de anul acesta, vad bunicutze la coada la paine. Din case se aud colinde… Pentru mine incepe cea mai dezamagitoare perioada a anului. IAR. Privesc in jur si nu-mi vine sa cred. Tot ceea ce insemnam acum 2 saptamani s-a facut scrum. Visurile pe care mi le-am construit se prabusesc cu o viteza naucitoare, cu un randament aproape ideal.

Iar e o varza in mintea mea. De fapt, e aceeasi varza care apare la o rascruce d drumuri… Mi se deschid diverse usi. Trebuie sa aleg una doar. Pe care? Should I take what’s behind door number one? Well..o sa trebuiasca sa fac intr-o zi aceasta alegere, desi urasc treaba asta… Mi-e frica ca daca …, atunci … . Dar daca …., nu ar fi mai bine sa … ?

nothing of interest happened today. all in all, a boring day… mai e o saptamana pana la ziua mea :P

pfffff….ce zi naspa…deh, trebuie sa existe si zile din astea ca sa nu uitam de cele frumoase… sa incep cu inceputul… m-am chinuit 3 ore sa-mi fac camera sa functioneze k un webcam si sa se vada clar….bineinteles k n-am reusit. dupa atata chin a sunat la politzie nenea ofitzeru’ (adica un agent) sa-mi aduca ordinul de incorporare. (o sa revin la subiectul asta…)… m-am dus iar la work sa mai invatz nishte kkturi in legatura cu programu’ pwlii…wtf, as long as it pays the bills… or it doesn’t?

In primul rand, Tapinarii ruleaza! asta nu pt k zic eu, sau pt k zice ea, sau pentru ca zice oricine. ei sunt buni, pt k asa sunt ei :) fui la Bucuresti, imi placu destul de mult, chiar daca au fost unele lucruri care nu au iesit asa cum mi-as fi dorit. Aia e, treaba cu socoteala d’acasa…. Dupa concert, m-am dus la Radu, am baut o bere…doua…trei…am facut floricele, apoi am dormit…Dimineata am luat tramvaiul 3 statii (in directia gresita) si apoi alte 6 statii (in directia buna).