Nu ştiu ce mi-a venit de am pus mâna pe pix. Un gând răzleţ, un scurt-circuit întâmplător în singura sinapsă funcţională rămasă.

Prieteni imaginari, fiecare dintre noi a avut sau încă mai are. Eu nu. Cel puţin, nu mi-amintesc.

Alex, Jimmy, Bob, Iuda, Mary, nume care de care mai ciudate, prieteni imaginari cu trăsături şi calităţi mai mult sau mai puţin obişnuite. Omuleţul din hârtie, piticul din stomac, gândăcelul de sub pat sau poate ornitorincul piţigăiat de la etajul patru. Poate să fie cel pe care ţi-l doreşti aproape sau poate fi cel care îţi doreşti să devii. Îţi poate da un sfat de care ai nevoie sau îţi poate arăta lucruri pe care le vedeai, dar pe care nu voiai să le recunoşti. It can be your Dr. Phil or your Tyler Durden. Devine punctul în care fantezia şi realitatea se împletesc, se completează, devenind un tot unitar, zămislind clipa în care toate gândurile iau formă.

youtube • video ID: t5uVlHonDdU

click image to load player

This cartoon/anime was a weird one. It had futuristic robots, weapons, and vehicles in a wild west setting. The Star Sheriffs was also a strange blend of characters types. Saber was the leader spoke with a british accent and carried a sword instead of a gun. Colt was the typical cowboy type complete with accent and layed back attitude (and his own theme song). April was the female member who was skilled with computers, and Fire-Ball was the race car driver who had a quick temper. The Sheriffs main enemies were called Vipers and they came from another dimension. When the Vipers got shot they didn’t die, they were transported back to their dimension. That was something I didn’t like about this cartoon/anime. The Vipers should die when they get shot and to allow them to keep coming back again is pretty lame especially for an anime cartoon. (sursa: IMDb)

raZna a aruncat-o la mine. revenge will soon come, my friend …

1. mi-am pierdut virginitatea într-o noapte de mai, într-un parc
2. îmi plac mai multe tipe, dar iubesc doar pe una singură (deşi nu ştiu cât de secret e asta)
3. habar nu am ce am să fac peste zece ani, dar nici nu mă deranjează chestia asta
4. în ultima vreme duc lipsă de inspiraţie şi de chef de lucru, chiar daca stau minim 10 ore in fata PC-ului
5. am devenit o persoană rea, un om crud, câinos, afurisit, neiertător, al dracului, necruţător, cumplit. şi chiar îmi place.

şi-acum, s-o dau mai departe… alecu, Cyron, Miruna, e rândul vostru să ziceţi câte 5 secrete despre voi

A venit toamna. Cacat. Ploua prosteste, mocaneste, fara nici o noima. Nu poti sa iesi sa te plimbi, nu poti sa iesi la un suc, nu ai chef de nimic. Te chinui sa scrii niste randuri, dar cuvintele ti se opresc in buricele degetelor ce maltrateaza tastatura. Ar plange si ea. E toamna. Are voie… Cad frunzele, se strang recoltele. Cacat. Ploua. Am fost sa iau paine. M-a plouat. Am iesit la un ness. M-a plouat. M-am dus la net. M-a plouat. Acum s-a potolit. Sau mai picura. Habar n-ai ce se va intampla peste cinci secunde. A venit, a venit toamna, ma abureste Alifantis. Cica sa i se acopere inima cu un copac sau cu o umbra. Ba, ploua! O umbrela ar fi indicata. Bacovia s-ar simti numai bine. (considerand sistemul de valori bacoviene).

Vara, vara, vara,
Cat te-am asteptat
Cu berea rece-n fata
Ce adevarat

La terasa-afara
Nu pot sa ma opresc
Soarele ma arde
Simt ca-nebunesc

Mmmmdaaaaa… a venit iar vara. Cald, soare, in curand mare, petreceri, iubire, plimbari, parcuri, zambete, fericire. Dupa atata asteptare, vara s-a intors. Ce a fost mai greu a trecut. Dupa un an plin de necazuri, de probleme, de nereusite, de dureri de cap, a venit vara, un moment de relaxare. In curand voi ajunge in Vama, cu o bere, cu plaja si cu marea mea. Fericire, here I come!

Viteza. Din ce in ce mai multa. Alergam prin viata din ce in ce mai repede. Ce vrem sa rezolvam cu graba asta? Unde vrem sa ajungem? Ce vrem sa gasim? Alergam intr-o cursa pentru a realiza ca am concurat mereu impotriva … impotriva noastra. Fugim in cautare de aprecieri, de laude, de urcari pe scari sociale, incercam sa devenim mai buni in ochii celor din jurul nostru, incercam sa devenim mai tari, mai puternici, mai bogati si uitam cum este sa fim … oameni. Uitam sa ne oprim sa mirosim o floare, uitam sa ne oprim sa bem o gura de apa dintr-un izvor. Uitam sa ne oprim o clipa si sa strangem un prieten la piept. Fugim catre ceea ce vrem sa devenim, uitand ceea ce suntem. Suntem oameni “moderni”, “evoluati”, oamenii mileniului trei. Am devenit mai interesati de McD, de KFC, de Coca-Cola, de dolar si de finante. Ne distrugem sanatatea pentru a face bani, pe care sa-i cheltuim pentru a ne-o reface. E un cerc vicios care nu da roade.

NU! deci NU! NU NU NU!!! NU vreau sa ma duc in armata si deci, nu am sa ma duc! Chiar daca asta inseamna sa ma caute cu duba! Veniti fratilor! Eu nu vin dupa voi! Am planuri mari pt viitor! Vreau sa incep (iar) facultatea! Vreau sa imi construiesc un viitor, NU in armata! Armata te face barbat! SI CE DACA?! Eu o sa raman mereu un copil! Si nu am sa ma duc sa fac taras pe burta, sa-mi stric inca un an din viata (si inca jumatate pana pot incepe facultatea)… Nu vreau in armata. N-am conditie fizica, nu sunt bun atlet, imi iau bataie de la muste… Nu am cu ce sa ajut tara asta, cel putin nu asa cum vreti voi!

Un semestru de camin, cu Sedrik, Dementu, Nelutu, Ratsoi, Costel si Catau, o luna de vis cu Ea, o Vama Veche cu Filip, Ana, Seba, Valensan si Emi, 2 tabere cu Alumno (respect Cuae, Sandu, Mary, Gyzmo, motociclistii mei si restu), 2 drumuri la Bucuresti la Tapinarii, prieteni/prietene bune (se stiu), chefuri, petreceri, dar …gata.

S-a dus si anul asta. 2005 devine amintire.A fost un an echilibrat. Cu deziluzii, cu vise destramate, cu sperante spulberate. Cu sperante de mai bine, cu o strangere de mana, cu o saptamana la mare, cu o luna de fericire cu Ea, cu concerte Tapinarii, cu lacrimi, cu zambete, cu certuri si impacari. Am pierdut rude, prieteni, timp si uneori simtul orientarii. Amintirile frumoase le-am pus in inima. Pe alea triste le-am pus in inima. Din cele rele am invatat cate ceva. Mi-am propus multe lucruri anul asta. Putine le-am implinit. Mi-au ramas o gramada pentru la anul. Au mai aparut altele intre timp. Prieteni au plecat, altii le-au luat locul. Persoane la care tineam mult m-au dezamagit. Persoane de la care nu ma asteptam la nimic, m-au facut sa sper la mai bine. La un an mai bun, mai frumos, fara planuri marete, fara dezamagiri, mai realist, cu rahaturile lui zilnice, dar cu micile lui bucurii, cu visele lui, cu cantecele lui, cu sunet de chitara, cu mana care-mi sterge lacrima, cu Vama Veche, cu berea si cu vara calduroasa, cu un Craciun mai frumos, mai inzapezit, cu prietenii aproape. Vreau la anul sa devin mai matur, mai intelept, sa nu-mi mai spuna ca sunt mai copil decat ea, dar … sa raman un copil…