English: Lost in Translation

Hello!

I’m thinking about what to write in this post both in English and Romanian at the same time and I already know I’m going to have issues trying to send the same message in multiple languages, but I guess that’s the point of the post, after all. I know that most bloggers write in English to be more appealing to the majority of the people living now on Earth, while some others just write in their mother tongue, be it English, French, or any other, because their readers are geographically closer. I think the first time I experienced losing meaning in translation was while watching the Notre Dame de Paris musical some 20 years ago (it’s still my favourite musical!) and laughing that the phrase “entre chien et loup” was translated literally to “between dog and wolf” (Ro: “între câine și lup”), when it was actually an idiom for “at dusk”, because at that time in the day, one can’t see the difference. I did write a lot in Romanian back in the day, until 2012 or so, but since I’ve actively restarted to write here, a lot has changed both in my life and in the blogosphere, now my audience is no longer concentrated in Romania.

And although two individuals coming from different countries or backgrounds can share a common language, there are many occasions where language is a tool so strong that is builds more walls than bridges, because it can restrict your access to knowledge, culture, art or people and their ideas. Big companies like Youtube and Netflix often restrict content based on geolocation schemes, putting another wall between the reader and the information. For example, if you’re a Romanian person living in the Western Europe, you cannot see on Netflix the Romanian movies that you can see while you’re in Romania. So you’re going to recommend to friends some things that they could never have access to, unless they physically go there. Kind of dumb, since we’re living in the digital age, even with the existence of VPNs. So if you’re running a blog, a website, a company or a community, don’t lock people out just based on where the others are, like staples.com does for visitors coming from the European Union.

At work, on forums, reading blogs, chatting on IRC channels or playing World of Warcraft, I had the occasion to meet wonderful people from all over the world, exploring their culture, music, movies, books, ideas, role models, superstars and legends, and this helped expand my horizons beyond my imagination. The World Wide Web is getting wider every day, and after all it’s just a personal choice of being multilingual in this infinite space. You can talk English, Japanese, even Klingon if you want, it’s all up to personal choice, and at some point it’s not even about the language at all. It’s about understanding who your audience is and if you care about spreading your message, your culture and your knowledge beyond some borders that were arbitrarily set by some kings on a map two thousand years ago.

So instead of philosophising too much about what means to be multi-lingual on the Internet, I think it’s best I share the advice of being yourself and learn to look past the horizon, because the things you might discover might be wonderful. Keeping the mind open keeps the Internet open.

Thank you!

Română: Pierdut în traducere

Salutare!

Mă gândesc despre ce voi scrie în acest articol și în română și în engleză, și deja știu ca voi întâmpina probleme încercând să transmit același mesaj în mai multe limbi, dar cred că ăsta e și scopul acestui articol, la urma urmei. Știu că foarte mulți bloggeri scriu în limba engleză pentru a fi mai atrăgători către majoritatea oamenilor care trăiesc acum pe Pământ, în timp ce alții scriu doar în limba nativă, fie engleză, franceză, sau oricare alta, cititorii lor fiind din aceeași zonă geografică. Cred că prima dată când am sesizat pierderea înțelesului unei fraze prin traducere a fost în timp ce urmăream musicalul Notre Dame de Paris acum vreo 20 de ani (încă musicalul meu preferat!) și amuzându-mă de faptul că expresia “entre chien et loup” a fost tradusa mot-a-mot ca “între câine și lup”, când aceasta este un idiom pentru “la apus”, pentru că la acea oră e greu să vezi diferența. Am scris foarte mult în limba română înainte, cam până prin 2012, dar de cand am reînceput să scriu mai mult, s-au schimbat destul de multe în viața mea, dar și în blogosferă, iar audiența mea nu mai concentrată în România.

Deși două persoane care provin din țări și culturi diferite pot să împărtășească o limbă vorbită în comun, se ivesc multe ocazii unde limba e o unealtă atât de puternică încât construiește mai multe obstacole decât soluții, pentru că poate restricționa accesul la cunoaștere, cultură, artă, oameni și ideile lor. Companiile mari, ca Youtube și Netflix, deseori îngrădesc conținutul pe baza unor setări de geolocalizare, creând încă o barieră între cititor și informație. De pildă, dacă ești un român care locuiește în vestul Europei, nu poți urmări pe Netflix filmele românești pe care le poți vedea când ești pe teritoriul României. Și așa ajungi să recomanzi prietenilor niște lucruri la care ei nu vor avea poate niciodată acces, decât dacă vor fi fizic acolo. Cam stupid, dacă te gândești că trăim într-o eră digitală, chiar și luând în considerare existența VPN-urilor. Așadar, dacă ai un blog, un site, o companie sau o comunitate, nu încuia lumea pe afară doar bazându-te pe locul de unde vin, cum face staples.com, de exemplu, pentru vizitatorii din Uniunea Europeană.

La serviciu, pe forumuri, citind bloguri, conversând pe canale de IRC sau jucând World of Warcraft, am avut ocazia să întâlnesc oameni minunați din întreaga lume, să le explorez cultura, muzica, filmele, literatura, ideile, modelele de viață și legendele, ajutându-ma să-mi extind orizonturile dincolo de orice imaginație. World Wide Web-ul devine din ce în ce mai vast, dar în cele din urmă, a fi multilingual sau nu în acest spațiu infinit e o alegere personală. Poți vorbi engleză, japoneză, sau chiar klingoniană dacă vrei, totul e decizia ta personală, iar la un moment dat, nici nu mai e vorba despre limbă. E despre a înțelege cui te adresezi și dacă vrei să împărtășești mesajul, cultura și cunoștințele tale dincolo de niște granițe ce au fost trasate arbitrar de niște regi pe o hartă acum două mii de ani.

Așa că în loc să filozofez prea mult despre ce înseamnă să fii multi-lingual pe Internet, am să vă sfătuiesc să fiți voi înșivă, să învățați să priviți dincolo de orizont, pentru că lucrurile pe care le puteți întâlni acolo pot fi minunate. Păstrând o minte deschisă putem păstra un internet deschis.

And as a conclusion, I’ve asked each person that helped me to recommend a song in their language You’ll find each posted after their text.

Mulțumesc!

Deutsch: Verloren in der Übersetzung

Hallo!

Ich überlege gerade, was ich in diesem Beitrag gleichzeitig auf Englisch und Rumänisch schreiben soll, und ich weiß schon, dass ich Probleme haben werde, dieselbe Botschaft in mehreren Sprachen zu vermitteln, aber ich denke, das ist ja der Sinn dieses Beitrags. Ich weiß, dass die meisten Blogger auf Englisch schreiben, um die Mehrheit der Menschen auf der Erde anzusprechen, während einige andere einfach in ihrer Muttersprache schreiben, sei es Englisch, Französisch oder eine andere, weil ihre Leser geografisch näher sind. Ich glaube, das erste Mal, dass ich erlebte, wie die Bedeutung einer Übersetzung verloren ging, war, als ich vor etwa 20 Jahren das Musical Notre Dame de Paris sah (es ist immer noch mein Lieblingsmusical!) und darüber lachte, dass der Satz „entre chien et loup“ wörtlich mit „zwischen Hund und Wolf" übersetzt wurde, obwohl es eigentlich eine Redewendung für „in der Dämmerung" war, denn zu dieser Tageszeit kann man den Unterschied nicht sehen. Ich habe früher viel auf Rumänisch geschrieben, bis 2012 oder so, aber seit ich hier wieder aktiv schreibe, hat sich sowohl in meinem Leben als auch in der Blogosphäre viel verändert, und mein Publikum ist jetzt nicht mehr in Rumänien konzentriert.

Auch wenn zwei Menschen aus verschiedenen Ländern oder mit unterschiedlichem Hintergrund eine gemeinsame Sprache sprechen können, gibt es viele Gelegenheiten, bei denen die Sprache ein so starkes Werkzeug ist, dass sie mehr Mauern als Brücken baut, weil sie den Zugang zu Wissen, Kultur, Kunst oder Menschen und ihren Ideen einschränken kann. Große Unternehmen wie Youtube und Netflix schränken Inhalte oft nach geografischen Gesichtspunkten ein und errichten damit eine weitere Mauer zwischen dem Leser und den Informationen. Wenn Sie zum Beispiel ein Rumäne sind und in Westeuropa leben, können Sie auf Netflix keine rumänischen Filme sehen, die Sie in Rumänien sehen können. Sie werden Ihren Freunden also Dinge empfehlen, zu denen sie keinen Zugang haben, es sei denn, sie reisen tatsächlich dorthin. Irgendwie dumm, denn wir leben ja im digitalen Zeitalter, auch wenn es VPNs gibt. Wenn Sie also einen Blog, eine Website, ein Unternehmen oder eine Community betreiben, dann sperren Sie die Leute nicht aus, nur weil die anderen dort sind, wie es Staples.com für Besucher aus der Europäischen Union tut.

Bei der Arbeit, in Foren, beim Lesen von Blogs, beim Chatten in IRC-Kanälen oder beim Spielen von World of Warcraft hatte ich die Gelegenheit, wunderbare Menschen aus aller Welt kennenzulernen und ihre Kultur, Musik, Filme, Bücher, Ideen, Vorbilder, Superstars und Legenden zu erkunden, was meinen Horizont über meine Vorstellungskraft hinaus erweitert hat. Das World Wide Web wird jeden Tag größer, und schließlich ist es nur eine persönliche Entscheidung, in diesem unendlichen Raum mehrsprachig zu sein. Man kann Englisch, Japanisch oder sogar Klingonisch sprechen, wenn man will, es ist alles eine Frage der persönlichen Entscheidung, und irgendwann geht es gar nicht mehr um die Sprache. Es geht darum, zu verstehen, wer dein Publikum ist und ob es dir wichtig ist, deine Botschaft, deine Kultur und dein Wissen über einige Grenzen hinaus zu verbreiten, die von einigen Königen vor zweitausend Jahren willkürlich auf einer Landkarte festgelegt wurden.

Anstatt also zu viel darüber zu philosophieren, was es bedeutet, im Internet mehrsprachig zu sein, halte ich es für das Beste, wenn ich den Rat gebe, man selbst zu sein und zu lernen, über den Tellerrand hinauszuschauen, denn die Dinge, die man entdecken könnte, sind vielleicht wunderbar. Wenn man den Geist offen hält, bleibt auch das Internet offen.

Ich danke Euch!